ȘOSELUÍT, -Ă, șoseluiți, -te, adj. (Despre drumuri) Amenajat prin pietruire, pavare; pavat; șoselat. – V. șoselui. adjectivșoseluit
șoseluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoseluiésc, imperf. 3 sg. șoseluiá; conj. prez. 3 să șoseluiáscă verb tranzitivșoselui
șoseluì v. a așterne o șosea. verb tranzitivșoseluì
ȘOSELUÍ, șoseluiesc, vb. IV. Tranz. A transforma un drum în șosea prin pietruire, pavare; a șosela. ♦ A înzestra o regiune cu o rețea de șosele. – Șosea + suf. -ui. verb tranzitivșoselui
*șoseluĭésc v. tr. (d. șosea). Pavez cum se pavează obișnuit șoselele (cu prund orĭ peatră [!] sfărămată saŭ macadam): drum șoseluit. verb tranzitivșoseluĭesc
șoseluit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | șoseluit | șoseluitul | șoseluită | șoseluita |
plural | șoseluiți | șoseluiții | șoseluite | șoseluitele | |
genitiv-dativ | singular | șoseluit | șoseluitului | șoseluite | șoseluitei |
plural | șoseluiți | șoseluiților | șoseluite | șoseluitelor |