șoșeálă f., pl. elĭ (var. din șuteală). Numaĭ în loc. cu șoșelĭ și cu momelĭ. V. momeală. substantiv femininșoșeală
șoseală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șoseală | șoseala |
plural | șosele | șoselele | |
genitiv-dativ | singular | șosele | șoselei |
plural | șosele | șoselelor |