șomare definitie
- Vezi aici mai multe rimeșomare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cușo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cușom
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
ȘOMÁ vb. I. intr. A nu avea de lucru; a fi șomer. [< fr. chômer]. substantiv femininșoma
SOMÁRE, somări, s. f. Acțiunea de a soma2 și rezultatul ei; avertizare, avizare, înștiințare. – V. soma2. substantiv femininsomare
SOMÁRE s.f. Acțiunea de a soma și rezultatul ei; înștiințare, avizare, avertizare; somație. [< soma]. substantiv femininsomare
somáre s. f., g.-d. art. somắrii; pl. somắri substantiv femininsomare
SOMÁRE, somări, s. f. Acțiunea de a soma2 și rezultatul ei; avertizare, avizare, înștiințare. – V. soma2. substantiv femininsomare
ȘOMÁ vb. I. intr. A nu avea de lucru; a fi șomer. [< fr. chômer]. verbșoma
ȘOMÁ vb. intr. a nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. (< fr. chômer) verbșoma
șomá (a ~) vb., ind. prez. 3 șomeáză verbșoma
ȘOMÁ, șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. – Din fr. chômer. verbșoma
SOMÁ vb. I. tr. A cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ♦ A pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. [< fr. sommer]. verb tranzitivsoma
SOMÁ4 vb. tr. a cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ◊ (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. (< fr. sommer) verb tranzitivsoma
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișomare
| șomare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șomare | șomarea |
| plural | șomări | șomările | |
| genitiv-dativ | singular | șomări | șomării |
| plural | șomări | șomărilor | |