șoma definitie

SÓMA¹ s.f. (Biol.) 1. Nume dat celulelor somatice. 2. Termen pentru întregul corp, cu excepția membrelor. [Pl. -me. / < fr. soma, cf. gr. soma – corp]. substantiv femininsoma

SÓMA² s.f. Băutură alcoolică preparată din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. [< fr., sanscr. soma]. substantiv femininsoma

SÓMA³ s.f. (Geol.) Margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură noul con. [< fr. somma]. substantiv femininsoma

SÓMA¹ s. f. totalitatea celulelor somatice ale organismelor vii; corp. (< fr., gr. soma) substantiv femininsoma

SÓMA³ s. f. (geol.) margine a unui vechi crater, de formă circulară, care înconjură un con vulcanic mai nou. (< fr. somma) substantiv femininsoma

SÓMA² s. f. băutură alcoolică din sucul unei plante exotice, considerată în vechea religie indiană ca băutură a zeilor. (< fr. soma) substantiv femininsoma

sóma¹ s. f. substantiv femininsoma

somá² (a ~) vb., ind. prez. 3 someáză substantiv femininsoma

somà v. a declara cuiva, în formele stabilite de lege, că are de făcut ceva: a soma pe cineva de a plăti (= fr. sommer). substantiv femininsomà

SÓMA¹ s. f. Totalitatea celulelor nereproducătoare ale organismului viu. – Din fr. soma. substantiv femininsoma

SOMÁ², somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) imperios (și sub amenințare) să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer. substantiv femininsoma

*soméz v. tr. (fr. sommer, a face suma, adică „a porunci ultima oară, a adresa un ultimat”). Poruncesc în numele legiĭ: a soma un contribuabil să plătească biru. Poruncesc să facă ce zic eŭ, că de unde nu, ucid orĭ pedepsesc aspru: a soma un hoț să se retragă. substantiv femininsomez