șóltic, -ă adj. (sas. scholtig, germ. schuldig, vinovat. V. șoaldă). Nord. Șarlatan, coțcar, șmecher. adjectivșoltic
ȘOLTÍC, -Ă, șoltici, -ce, adj. (R.eg.; adesea substantivat) Care recurge la escrocherii, la viclenii, la tertipuri. ♦ Ștrengar, șmecher, ghiduș, poznaș. – Din săs. scholtig. adjectivșoltic
șoltî́c-, V. șontîc-. temporarșoltîc
șontî́c și șoltî́c interj. (ung. sántika, șchĭop. V. șovîlc). Sud. Șchĭopătînd: venea și el șontîc-șontîc. – În nord și șortîc (Șez. 32, 78), șotîng și șchĭopîrc (d. șchĭop); în Bîrsa și șontrî́c. V. saĭtoc și țopî́c. temporarșontîc