șoĭmănésc v. tr. (d. șoĭmane). Vest. Zăpăcesc, betegesc, lovesc pin [!] vre-o boală năprasnică. – La Gor. 88, -ăresc. verb tranzitivșoĭmănesc
șoimănit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | șoimănit | șoimănitul | șoimănită | șoimănita |
plural | șoimăniți | șoimăniții | șoimănite | șoimănitele | |
genitiv-dativ | singular | șoimănit | șoimănitului | șoimănite | șoimănitei |
plural | șoimăniți | șoimăniților | șoimănite | șoimănitelor |