șest interj. – (Arg.) Atenție, grijă. Rus. šest „șase” și „atenție” (Unbegaun, BL, IX, 105), cf. șase, zexe, fr. vingt-deux. Mai înainte se presupunea un sst (Ciureanu, BF, II, 207) sau „șase” (Graur, BL, IV, 115). substantiv masculinșest
!șest2 (pe ~) (fam.) loc. adv. substantiv masculinșest
șest3 (persoană) (înv.) s. m. substantiv masculinșest
ȘEST interj. (în loc. adv.) Pe șest = pe furiș; în mod fraudulos. – Din rus. șest’. substantiv masculinșest
șestul! interj. atenție!, păzea! substantiv masculinșestul
pe biteș / blat / burtă / gușă / șest / șestache / șustă expr. în secret; pe ascuns substantiv masculinpebiteș
a sta de șase / de șest expr. (intl.) a sta la pândă pentru a observa în timp util apariția unei persoane inoportune. substantiv masculinastadeșase
a ține șestul expr. (intl.) a pândi eventuala apariție inopinată a cuiva în timpul unei operațiuni ilegale. substantiv masculinațineșestul
a merge pe biteș / pe blat / pe burtă / pe gușă / pe șest expr. 1. a păstra un secret. 2. a acționa pe ascuns. substantiv masculinamergepebiteș
a sta la perghea / la șest expr. (intl.) a sta la pândă pentru a observa în timp util apariția unei persoane inoportune. substantiv masculinastalaperghea
șest | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șest | șestul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | șest | șestului |
plural | — | — |