SCARP, scarpi, s. m. (Înv.) Pantof de damă ușor, pantof de casă. – Din it. scarpa. substantiv masculinscarp
scarp și scárpă f., pl. e (it. scarpa, pintr’un intermediar ngr.). Mold. sec. 19. Pantof, condur. Și șcarp (Dor. [rev. I. Crg. 4, 251] și Munt.) bocîncă proastă. V. scroambă. substantiv masculinscarp
SCARP, scarpi, s. m. (înv.) Pantof de damă ușor; pantof de casă. – Din it. scarpa. substantiv masculinscarp
șcarp, V. scarp. temporarșcarp
scarp și scárpă f., pl. e (it. scarpa, pintr’un intermediar ngr.). Mold. sec. 19. Pantof, condur. Și șcarp (Dor. [rev. I. Crg. 4, 251] și Munt.) bocîncă proastă. V. scroambă. temporarscarp