ȘAVIRÁ vb. I. tr., intr. (despre vehicule) a (se) răsturna, a (se) da peste cap. II. intr. (despre nave) a se scufunda. (< fr. chavirer) adjectivșavira
ȘAVIRÁ vb. I. tr., intr. (despre vehicule) a (se) răsturna, a (se) da peste cap. II. intr. (despre nave) a se scufunda. (< fr. chavirer) verb tranzitivșavira
șavirat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | șavirat | șaviratul | șavirată | șavirata |
plural | șavirați | șavirații | șavirate | șaviratele | |
genitiv-dativ | singular | șavirat | șaviratului | șavirate | șaviratei |
plural | șavirați | șaviraților | șavirate | șaviratelor |