ȘAMOTIÉR s. m. muncitor care se ocupă cu prepararea șamotei și cu căptușirea cuptoarelor cu șamotă; șamotar, șamotor. (< șamotă + -ier) substantiv masculinșamotier
ȘAMOTIÉR s.m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare și cu căptușirea cuptoarelor cu șamotă; șamotar, șamotor. [Pron. -ti-er. / < șamotă + -ier]. substantiv masculinșamotier
șamotiér (-ti-er) s. m., pl. șamotiéri substantiv masculinșamotier
ȘAMOTIÉR, șamotieri, s. m. Șamotar. [Pr.: -ti-er] – Șamotă + suf. -ier. substantiv masculinșamotier
șamotier | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șamotier | șamotierul |
plural | șamotieri | șamotierii | |
genitiv-dativ | singular | șamotier | șamotierului |
plural | șamotieri | șamotierilor |