șamota definitie

ȘAMÓT s. n. v. șamotă. substantiv femininșamot

ȘAMÓTĂ s.f. Material obținut prin măcinarea unei argile refractare arse, folosit la fabricarea produselor refractare. [Var. șamot s.n. / < germ. Schamotte]. substantiv femininșamotă

ȘAMÓTĂ s. f. 1. material prin măcinarea argilei arse, la fabricarea produselor refractare. 2. produs refractar din șamotă (1). (< germ. Schamotte, fr. chamotte) substantiv femininșamotă

șamótă s. f., g.-d. art. șamótei; pl. șamóte substantiv femininșamotă

ȘAMÓTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamót s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte. substantiv femininșamotă

ȘAMOTÁ vb. I. tr. A căptuși un cuptor cu șamotă. [< germ. schamottieren]. verb tranzitivșamota

ȘAMOTÁ vb. tr. 1. a transforma argila în șamotă. 2. a căptuși un cuptor, o sobă etc. cu șamotă. (< germ. schamottieren) verb tranzitivșamota

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză verb tranzitivșamota

ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă. verb tranzitivșamota

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluișamota

șamota		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)șamota	șamotare	șamotat	șamotând	singular	plural
		(a)șamota	șamotare	șamotat	șamotând	șamotând	șamotați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	șamotez	(să)șamotez	șamotam	șamotai	șamotasem
	a II-a (tu)	șamotezi	(să)șamotezi	șamotai	șamotași	șamotaseși
	a III-a (el, ea)	șamotează	(să)șamotai	șamota	șamotă	șamotase
plural	I (noi)	șamotăm	(să)șamotăm	șamotam	șamotarăm	șamotaserăm
	a II-a (voi)	șamotați	(să)șamotați	șamotați	șamotarăți	șamotaserăți
	a III-a (ei, ele)	șamotează	(să)șamoteze	șamotau	șamotară	șamotaseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z