ÎNȚURȚURÁT, -Ă, înțurțurați, -te, adj. (Rar) Acoperit cu țurțuri. – Din în- + țurțur. adjectivînțurțurat
înțurțurat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | înțurțurat | înțurțuratul | înțurțurată | înțurțurata |
plural | înțurțurați | înțurțurații | înțurțurate | înțurțuratele | |
genitiv-dativ | singular | înțurțurat | înțurțuratului | înțurțurate | înțurțuratei |
plural | înțurțurați | înțurțuraților | înțurțurate | înțurțuratelor |