ÎNȚOPONÁT, -Ă adj. v. înțoțonat. adjectivînțoponat
înțoponéz, înțorțonéz și înțoțonéz, V. împopoțonez. verb tranzitivînțoponez
împopoțonéz și împopoțéz (Mold. Munt.), împupuțéz (Trans.), înțoponéz (Munt.), înțoțonéz și înțorțonéz (Mold. Munt.) și țorțonéz (Trans.) v. tr. (cp. cu împupesc, țurțurĭ, zorzoane și țop 1). Înzorzonez, încarc cu prea multe haĭne și podoabe („ca mitocancele”). – La Ĭașĭ și împoschesc. verb tranzitivîmpopoțonez
înțoponat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | înțoponat | înțoponatul | înțoponată | înțoponata |
plural | înțoponați | înțoponații | înțoponate | înțoponatele | |
genitiv-dativ | singular | înțoponat | înțoponatului | înțoponate | înțoponatei |
plural | înțoponați | înțoponaților | înțoponate | înțoponatelor |