înșiráre s. f., g.-d. art. înșirắrii; pl. înșirắri substantiv femininînșirare
ÎNȘIRÁRE, înșirări, s. f. Acțiunea de a (se) înșira și rezultatul ei; șir; fig. succedare, perindare; expunere (a unui șir de idei, de fapte), enumerare. – V. înșira. substantiv femininînșirare
înșír, a -á v. tr. (d. șir. V. deșir). Așez în șir pin [!] ajutoru unuĭ băț, uneĭ ațe saŭ fixînd pe loc: a înșira covrigiĭ pe băț, mărgelele pe ață: oștile, santinelele pe drum. Fig. Expun, povestesc: să-țĭ înșir cum s´a întîmplat! V. refl. Mă așez în șir. Înșiră-te, mărgărite (mărgăritarule), lungește-te, vorbă, fără să te maĭ sfîrșeștĭ (vorbe scoase dintr´o poveste care nu se maĭ sfîrșea și aplicate povestirilor prea lungĭ. În vest înșir´te și șir´te, mărgărite). – Și înșiruĭ, înșiruĭésc și șiruĭésc: gunoaĭele se înșiruĭe în grămezĭ (ChN. I, 145). verb tranzitivînșir
înșir’-te-mărgărite f. 1. formulă pusă în basme în capul unei povestiri fără sfârșit; 2. vorbire fără cap nici coadă: vorbește neisprăvite la înșir’-te-mărgărite PANN. verb tranzitivînșir
înșira, înșir v. t.(d. fotbaliști) a trece de mai mulți adversari, prin dribling, cu mingea la picior. verb tranzitivînșira
înșirá (a ~) vb., ind. prez. 3 înșíră verb tranzitivînșira
înșirà v. 1. a (se) pune în șir, a alinia; 2. a înșira mărgele; 3. a înșira la mărgăritare, a spune la povești: înșirând pe a stelei blândă rază EM.; 4. fig. a spune într’una: a înșira la minciuni. verb tranzitivînșirà
ÎNȘIRÁ, înșír, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în șir, a (se) alinia. 2. Tranz. A trece un fir prin mărgele, pentru a face un șirag; a face șirag. ◊ Expr. (Refl.) înșiră-te (sau înșir ’te) mărgărite, formulă prin care se arată că un basm continuă. 3. Refl. Fig. A se succeda, a se perinda. 4. Tranz. Fig. A expune, a povesti urmând un anumit șir de idei, de fapte etc.; a enumera. ◊ Expr. A înșira moși pe groși (sau verzi și uscate) = a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune logică; a pălăvrăgi. 5. Tranz. A trece, rând pe rând, prin diferite locuri, situații etc.; a lua la rând, la șir. – Din loc. adv. în șir. verb tranzitivînșira
a înșira la gogoși / povești / moși pe groși / verzi și uscate expr. a spune tot felul de lucruri fără importanță și fără o succesiune. verb tranzitivaînșiralagogoși
înșirare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | înșirare | înșirarea |
plural | înșirări | înșirările | |
genitiv-dativ | singular | înșirări | înșirării |
plural | înșirări | înșirărilor |