ÎNȘELÁT, -Ă, înșelați, -te, adj. I. (Înv.) Înșeuat, cu șaua pusă. II. 1. Indus în eroare; păcălit, amăgit. 2. Trădat în fidelitatea conjugală; p. gener. trădat în dragoste. ♦ (Despre fete, femei) Ademenit, sedus. – V. înșela. adjectivînșelat
A FI ÎNȘELAT a se fraieri, a înghiți corcodușa, a se lăsa dus cu preșul / cu zăhărelul, a se lăsa dus de nas, a lua plasă / țeapă, a se pârli, a pica de fazan, a se prăji, a pune botul, (d. bărbați) a purta coarne, a rămâne de fazan. adjectivafiînșelat
înșél, a -á v. tr. (d. șea, șa, pl. șele, pin [!] aluz. la șireteniile întrebuințate cu calu pînă-l deprinzĭ să sufere șaŭa. [Cp cu pingelesc, potcovesc, încalț, căptușesc, boĭesc); it. sellare, pv. ensellar, fr. seller, sp. ensillar, pg. sellar. – Se conjugă ca deșel). Pun șaŭa caluluĭ: a înșela calu. (Se zice și înșeŭez, ca îngreuĭez pe lîngă ingrelez). Fig. Amăgesc, induc în eroare pin [!] faptă saŭ pin vorbă: l-a înșelat c´un franc la socoteală. Comit infidelitățĭ. Seduc. A înșela la cantar [!], a da lipsă cîntărind. V. refl. Greșesc: m´am înșelat la socoteală, în privința drumuluĭ. V. păcălesc, escrochez, mistific. verb tranzitivînșel
înșelá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înșél, 3 înșálă; conj. prez. 3 să înșéle verb tranzitivînșela
înșelà v. a pune șeaua, a încăleca: Făt-frumos înșelă și înfrâna calul ISP. verb tranzitivînșelà
înșelà v. 1. a induce în eroare (întrebuințând viclenia sau minciuna), a minți cu acest scop: înșală pe toată lumea; 2. a comite infidelități; 3. a cădea în eroare: se înșală ușor. [Aplicațiune metaforică a verbului precedent: a pune șeaua, adică a acoperi calul, de unde noțiunea de a acoperi, a ascunde]. verb tranzitivînșelà
ÎNȘELÁ, înșél, vb. I. I. Tranz. (Înv.) A pune șaua pe cal, a înșeua. II. 1. Tranz. A induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi. ◊ Expr. A înșela așteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simțuri, facultăți psihice) A nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității. Mă înșală memoria. 2. Refl. A-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși. 3. Tranz. A încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fată, o femeie. – Lat. in-sellare. verb tranzitivînșela
A ÎNȘELA a aburi, a o arde în terțe, a arunca praf în ochi, a arunca șperlă-n ochi, a beli, a ciupi la cântar, a cobzări, a da țeapă, a duce, a duce cu cobza / cu iordanul / cu muia / cu preșul, a se face broască la pământ, a face (pe cineva) din vorbe, a face figura, a-i face (cuiva) pontul, a fenta, a fraieri, a lăsa cu buzele umflate, a lăsa țuț, a lifta, a o da în tangou, a pârli, a potcovi, a prăji, a prinde în mreje, a prosti, a pungăși, a sfănțui, a șmecheri, a șmenui, a traduce, a trage o contră, a trage în piept / pe sfoară, a trage o țeapă (cuiva), a țepui, a umbla cu cața / șahăr-mahăr / șoalda, a zvârli praf / șperlă în ochii cuiva. verb tranzitivaînșela
a înșela așteptările cuiva expr. a dezamăgi pe cineva, a decepționa pe cineva. verb tranzitivaînșelaașteptărilecuiva
înșelat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | înșelat | înșelatul | înșelată | înșelata |
plural | înșelați | înșelații | înșelate | înșelatele | |
genitiv-dativ | singular | înșelat | înșelatului | înșelate | înșelatei |
plural | înșelați | înșelaților | înșelate | înșelatelor |