înzdrăvení (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înzdrăvenéște, imperf. 3 sg. înzdrăveneá; conj. prez. 3 să înzdrăveneáscă verb tranzitivînzdrăveni
ÎNZDRĂVENÍ, înzdrăvenesc, vb. IV. Refl. A se însănătoși (după o boală), a deveni (iarăși) puternic, zdravăn; a se întrema, a se întări, a se învoinici. ◊ Tranz. Tratamentul l-a înzdrăvenit. – În + zdravăn. verb tranzitivînzdrăveni
înzdrăvenésc v. tr. (d. zdravăn). Fac ĭar zdravăn, însănătoșesc, restabilesc. V. refl. Mă fac ĭar zdravăn. – Și zdrăvenesc și zdrevenesc (vest). verb tranzitivînzdrăvenesc
înzdrăveni | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)înzdrăveni | înzdrăvenire | înzdrăvenit | înzdrăvenind | singular | plural | ||
înzdrăvenind | înzdrăveniți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | înzdrăvenesc | (să)înzdrăvenesc | înzdrăveneam | înzdrăvenii | înzdrăvenisem | |
a II-a (tu) | înzdrăvenești | (să)înzdrăvenești | înzdrăveneai | înzdrăveniși | înzdrăveniseși | ||
a III-a (el, ea) | înzdrăvenește | (să)înzdrăveneai | înzdrăvenea | înzdrăveni | înzdrăvenise | ||
plural | I (noi) | înzdrăvenim | (să)înzdrăvenim | înzdrăveneam | înzdrăvenirăm | înzdrăveniserăm | |
a II-a (voi) | înzdrăveniți | (să)înzdrăveniți | înzdrăveneați | înzdrăvenirăți | înzdrăveniserăți | ||
a III-a (ei, ele) | înzdrăvenesc | (să)înzdrăvenească | înzdrăveneau | înzdrăveniră | înzdrăveniseră |