învălătucit definitie

ÎNVĂLĂTUCÍT, -Ă, învălătuciți, -te, adj. Înfășurat, încolăcit; (despre fire) făcute ghem; (despre pânză, covoare etc.) strâns sul sau val¹. – V. învălătuci. adjectivînvălătucit

învălătucí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălătucésc, imperf. 3 sg. învălătuceá; conj. prez. 3 să învălătuceáscă verb tranzitivînvălătuci

învălătucì v. a rostogoli cu vălătucul, a face val, a înfășură. verb tranzitivînvălătucì

ÎNVĂLĂTUCÍ, învălătucesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face ghem¹, vălătuc; a (se) înfășura, a (se) încolăci. 2. Tranz. A construi un perete din vălătuci. – În + vălătuc. verb tranzitivînvălătuci

învălătucésc v. tr. (d. vălătuc). Fac vălătuc, răsucesc, învîrtesc: a învălătuci un covor, o foaĭe de hîrtie, o frunză. Înfășor: a învălătuci o curea pe un băț. Înfășor, învelesc, acoper [!] într´un vălătuc: a învălătuci o stofă într´o hîrtie. V. vălătucesc. verb tranzitivînvălătucesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînvălătucit

învălătucit		masculin		feminin
învălătucit		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	învălătucit	învălătucitul	învălătucită	învălătucita
nominativ-acuzativ	plural	învălătuciți	învălătuciții	învălătucite	învălătucitele
genitiv-dativ	singular	învălătucit	învălătucitului	învălătucite	învălătucitei
genitiv-dativ	plural	învălătuciți	învălătuciților	învălătucite	învălătucitelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z