învălurá (a ~) vb., ind. prez. 3 învălureáză verb tranzitivînvălura
ÎNVĂLURÁ, învălurez, vb. I. Tranz. A mișca în valuri, a ondula; a agita. ♦ Refl. și intranz. A face valuri. – În + valuri (pl. lui val). verb tranzitivînvălura
învălura | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)învălura | învălurare | învălurat | învălurând | singular | plural | ||
învălurând | învălurați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | învălurez | (să)învălurez | învăluram | învălurai | învălurasem | |
a II-a (tu) | învălurezi | (să)învălurezi | învălurai | învălurași | învăluraseși | ||
a III-a (el, ea) | învălurează | (să)învălurai | învălura | învălură | învălurase | ||
plural | I (noi) | învălurăm | (să)învălurăm | învăluram | învălurarăm | învăluraserăm | |
a II-a (voi) | învălurați | (să)învălurați | învălurați | învălurarăți | învăluraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | învălurează | (să)învălureze | învălurau | învălurară | învăluraseră |