învârtejire definitie

învârtejíre s. f., g.-d. art. învârtejírii; pl. învârtejíri substantiv femininînvârtejire

învârtejire f. întoarcere pripită: mâine să faci poruncă de învârtejire Neagului OD. substantiv femininînvârtejire

ÎNVÂRTEJÍRE, învârtejiri, s. f. Acțiunea de a (se) învârteji și rezultatul ei; învârtire; învârtitură, rotație; p. ext. agitație. – V. învârteji. substantiv femininînvârtejire

învârtejí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învârtejésc, imperf. 3 sg. învârtejeá; conj. prez. 3 să învârtejeáscă verb tranzitivînvârteji

învârtejì v. 1. a se mișca în vârtej: învârtejindu-se la vale, smeoaica se lăsă ca o furtună ISP.; 2. a se întoarce grabnic: Mihaiu numai decât se învârteji îndărăt cu toate oștile BÂLC. verb tranzitivînvârtejì

ÎNVÂRTEJÍ, învârtejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) mișca, a (se) învârti repede în cerc, în vârtejuri; a (se) învolbura. 2. Refl. A se întoarce (grabnic) din drum. – În + vârtej. verb tranzitivînvârteji

învîrtejésc v. tr. (d. vîrtej). Rar. Învîrtesc: crivățu învîrtejea (saŭ vîrtejea) zăpada. Vechĭ. Întorc, prefac: a învîrteji rău în bine. V. refl. Mă întorn: Ștefan-Vodă, cu mare dobîndă, s´aŭ învîrtejit în țara Moldoveĭ (Ur.), s´aŭ învîrtejit înapoĭ (N. Cost. 2, 91). verb tranzitivînvîrtejesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînvârtejire

învârtejire		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	învârtejire	învârtejirea
nominativ-acuzativ	plural	învârtejiri	învârtejirile
genitiv-dativ	singular	învârtejiri	învârtejirii
genitiv-dativ	plural	învârtejiri	învârtejirilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z