învioșare definitie

învioșáre (reg.) (-vi-o-) s. f., g.-d. art. învioșắrii; pl. învioșắri substantiv femininînvioșare

ÎNVIOȘÁRE, învioșări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) învioșa; înviorare. [Pr.: -vi-o-] – V. învioșa. substantiv femininînvioșare

învioșá (a ~) (reg.) (-vi-o-) vb., ind. prez. 3 învioșeáză, 1 pl. învioșắm; conj. prez. 3 să învioșéze; ger. învioșấnd verb tranzitivînvioșa

învioșà v. a da vieață, a reînsufleți. [Dela un primitiv vios (v. viu)]. verb tranzitivînvioșà

ÎNVIOȘÁ, învioșez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. v i u. verb tranzitivînvioșa

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînvioșare

învioșare		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	învioșare	învioșarea
nominativ-acuzativ	plural	învioșări	învioșările
genitiv-dativ	singular	învioșări	învioșării
genitiv-dativ	plural	învioșări	învioșărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z