învietór, -oáre adj. și s. Care te învie. adjectivînvietor
invietor v. 1. care înviază: apă învietoare; 2. fig. care dă vieață: în acea ciocnire învietoare OD. adjectivinvietor
ÎNVIETÓR, -OÁRE, învietori, -oare, adj. (Rar) Care dă viață, energie, care face să renască, care regenerează; înviorător. [Pr.: -vi-e-] – Învia + suf. -ător. adjectivînvietor
învietor | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | învietor | învietorul | învietoare | învietoarea |
plural | învietori | învietorii | învietoare | învietoarele | |
genitiv-dativ | singular | învietor | învietorului | învietoare | învietoarei |
plural | învietori | învietorilor | învietoare | învietoarelor |