înveninare definitie

învenináre s. f., g.-d. art. înveninắrii; pl. înveninắri substantiv femininînveninare

ÎNVENINÁRE, înveninări, s. f. Acțiunea de a (se) învenina și rezultatul ei; otrăvire. – V. învenina. substantiv femininînveninare

înveniná (a ~) vb., ind. prez. 3 învenineáză verb tranzitivînvenina

înveninà v. 1. a da venin; 2. a lua venin. [Lat. VENENARE]. verb tranzitivînveninà

ÎNVENINÁ, înveninez, vb. I. 1. Tranz. A otrăvi (cu venin); a face ca ceva să devină otrăvitor. 2. Refl. și tranz. Fig. A deveni sau a face să devină neplăcut, greu de suportat; a (se) înrăi, a (se) înrăutăți. ♦ A (se) umple de supărare, de amărăciune, de ciudă, de invidie, de ură; a (se) înrăi. – Lat. invenenare. verb tranzitivînvenina

înveninéz v. tr. (d. venin, ca lat. venenare, d. venenum, venin; it. velenare, pv. cat. enverinar, fr. envenimer, sp. pg. envenenar). Daŭ venin, otrăvesc, intoxic: tutunu înveninează organizmu [!]. Fig. Stric sufletu cu mincĭunĭ: demagogiĭ înveninează poporu. – Vechĭ și veninéz. verb tranzitivînveninez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînveninare

înveninare		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înveninare	înveninarea
nominativ-acuzativ	plural	înveninări	înveninările
genitiv-dativ	singular	înveninări	înveninării
genitiv-dativ	plural	înveninări	înveninărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z