întăritor definitie

credit rapid online ifn

întăritor, întăritoare s. n. băutură spirtoasă. adjectivîntăritor

întăritór, -oáre adj. Care întărește. S. n., pl. oare. Tonic, fortificant, medicament întăritor. adjectivîntăritor

credit rapid online ifn

întăritór adj. m., pl. întăritóri; f. sg. și pl. întăritoáre adjectivîntăritor

întăritor a. 1. care întărește; 2. fig. care desfată sufletește. adjectivîntăritor

ÎNTĂRITÓR, -OÁRE, întăritori, -oare, adj. (Despre medicamente) Care dă puteri, care fortifică organismul; tonic, fortifiant. ◊ (Substantivat, n.) Medicul i-a dat un întăritor.Întări + suf. -tor. adjectivîntăritor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîntăritor

întăritor   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întăritor întăritorul întăritoare întăritoarea
plural întăritori întăritorii întăritoare întăritoarele
genitiv-dativ singular întăritor întăritorului întăritoare întăritoarei
plural întăritori întăritorilor întăritoare întăritoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z