ÎNTUNERICÍ, întunericesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întuneca. – Lat. intenebricare. substantiv femininîntunerici
ÎNTUNERICÍ, întunericesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întuneca. – Lat. intenebricare. verb tranzitivîntunerici
întunericitul s. (iron.) poreclă dată postum dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu. verb tranzitivîntunericitul
întunericire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | întunericire | întunericirea |
plural | întunericiri | întunericirile | |
genitiv-dativ | singular | întunericiri | întunericirii |
plural | întunericiri | întunericirilor |