!întrajutoráre (în-tra-) s. f., g.-d. art. întrajutorắrii substantiv femininîntrajutorare
ÎNTRAJUTORÁRE s. f. Ajutorare reciprocă, ajutor mutual. – Întru + ajutorare. substantiv femininîntrajutorare
!întrajutorá (a se ~) (în-tra-) vb. refl., ind. prez. 3 se întrajutoreáză verbîntrajutora
ÎNTRAJUTORÁ, întrajutorez, vb. I. Refl. recipr. A se ajuta unul pe altul. – Din întrajutorare (derivat regresiv). verbîntrajutora
întrajutorare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | întrajutorare | întrajutorarea |
plural | întrajutorări | întrajutorările | |
genitiv-dativ | singular | întrajutorări | întrajutorării |
plural | întrajutorări | întrajutorărilor |