însălbătăcit (însălbăticit) a. feroce: chip însălbătăcit PANN. adjectivînsălbătăcit
sălbătăcésc v. tr. (d. sălbatic). Fac sălbatic, sperios: singurătatea-l sălbăticise. Fac sălbatic, crud, feroce: furia-l sălbăticise. – Și zice și sălbătăcesc (est) și însălbăticesc (vest). verbsălbătăcesc
însălbăticésc, V. sălbăticesc. verbînsălbăticesc
însălbăticit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | însălbăticit | însălbăticitul | însălbăticită | însălbăticita |
plural | însălbăticiți | însălbăticiții | însălbăticite | însălbăticitele | |
genitiv-dativ | singular | însălbăticit | însălbăticitului | însălbăticite | însălbăticitei |
plural | însălbăticiți | însălbăticiților | însălbăticite | însălbăticitelor |