însâmbrare definitie

însâmbrá, însâmbrez, vb. – I. (tranz). 1. A lua pe cineva tovarăș. 2. A angaja cu simbrie. 3. A face stână împreună. II. (refl.) A se întovărăși, a se asocia: „Și eu când ne-am însâmbrat / De femee de luat” (Papahagi 1925: 264). – În- + sâmbră „asociație, tovărșie„. verb tranzitivînsâmbra

însâmbrá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 însâmbreáză verb tranzitivînsâmbra

însîmbrà v. a (se) întovărăși: să ie însîmbrezi cu Patriarhul DOS. verb tranzitivînsîmbrà

însîmbréz v. tr. (d. sîmbră). Ban. Trans. Maram. Tocmesc cu simbrie. V, refl. Mă sîmbrăluĭesc, mă întovărășesc. verb tranzitivînsîmbrez