înstelá (a ~) vb., ind. prez. 3 însteleáză verbînstela
ÎNSTELÁ, pers. 3 înstelează, vb. I. Refl. (Despre cer) A se acoperi cu stele. – În + stele (pl. lui stea). verbînstela
înstela | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)înstela | înstelare | înstelat | înstelând | singular | plural | ||
înstelând | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | înstelează | (să)— | înstela | înstelă | înstelase | ||
plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | — | (să)— | — | — | — |