însoțitor definitie

credit rapid online ifn

însoțitór adj. m., s. m., pl. însoțitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. însoțitoáre substantiv masculin și femininînsoțitor

însoțitor m. cel ce însoțeste. substantiv masculin și femininînsoțitor

credit rapid online ifn

ÎNSOȚITÓR, -OÁRE, însoțitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însoțește, care întovărășește pe cineva sau ceva. ◊ Însoțitor de vagoane = funcționar la căile ferate însărcinat cu supravegherea unui vagon de la stația de pornire până la stația de destinație. – Însoți + suf. -tor. substantiv masculin și femininînsoțitor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînsoțitor

însoțitor   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular însoțitor însoțitorul însoțitoare însoțitoarea
plural însoțitori însoțitorii însoțitoare însoțitoarele
genitiv-dativ singular însoțitor însoțitorului însoțitoare însoțitoarei
plural însoțitori însoțitorilor însoțitoare însoțitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z