însemnătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Semn: cu însemnătura sfinteĭ crucĭ (făcîndu-șĭ cruce). substantiv femininînsemnătură
însemnătură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | însemnătură | însemnătura |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | însemnături | însemnăturii |
plural | — | — |