înrăutățít, -ă adj. Malițios, răutăcĭos. Corupt, stricat. adjectivînrăutățit
înrăutățit a. malițios: glumă înrăutățită a stăpânului OD. adjectivînrăutățit
ÎNRĂUTĂȚÍT, -Ă, înrăutățiți, -te, adj. Care a devenit (mai) rău; care s-a agravat. [Pr.: – ră-u-] – V. înrăutăți. adjectivînrăutățit
înrăutățí (a ~) (-ră-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrăutățésc, imperf. 3 sg. înrăutățeá; conj. prez. 3 să înrăutățeáscă verb tranzitivînrăutăți
înrăutățì v. a (se) face răutăcios. verb tranzitivînrăutățì
ÎNRĂUTĂȚÍ, înrăutățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face (mai) rău, a (se) agrava. [Pr.: – ră-u-] – În + răutate. verb tranzitivînrăutăți
înrăutățésc v. tr. (d. răutate). Fac răŭ, răutăcĭos, malițios. Corup, stric: societatea amicilor luĭ l-a înrăutățit. – Vechĭ și răutățésc și răuțesc. verb tranzitivînrăutățesc
înrăutățit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | înrăutățit | înrăutățitul | înrăutățită | înrăutățita |
plural | înrăutățiți | înrăutățiții | înrăutățite | înrăutățitele | |
genitiv-dativ | singular | înrăutățit | înrăutățitului | înrăutățite | înrăutățitei |
plural | înrăutățiți | înrăutățiților | înrăutățite | înrăutățitelor |