înrobire definitie

credit rapid online ifn

înrobíre s. f., g.-d. art. înrobírii; pl. înrobíri substantiv femininînrobire

ÎNROBÍRE, înrobiri, s. f. Acțiunea de a înrobi și rezultatul ei. – V. înrobi. substantiv femininînrobire

credit rapid online ifn

înrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrobésc, imperf. 3 sg. înrobeá; conj. prez. 3 să înrobeáscă verb tranzitivînrobi

ÎNROBÍ, înrobesc, vb. IV. Tranz. A supune, a robi, a subjuga, a aservi. – În + rob. verb tranzitivînrobi

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînrobire

înrobire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înrobire înrobirea
plural înrobiri înrobirile
genitiv-dativ singular înrobiri înrobirii
plural înrobiri înrobirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z