*înăscut, -ă adj. (după lat. innatus și fr. inné). Luat odată cu nașterea, din născare: ideĭa de a-țĭ apăra proprietatea e înăscută omuluĭ (saŭ în om). – Și înnăscut și inăscut. adjectivînăscut
ÎNNĂSCÚT, -Ă adj. Cu care se naște cineva; congenital. [Cf. fr. inné, lat. innatus]. adjectivînnăscut
înnăscút, V. înăscut. adjectivînnăscut
înnăscút adj. m., pl. înnăscúți; f. înnăscútă, pl. înnăscúte adjectivînnăscut
înnăscut a. adus odață cu nașterea: idei înnăscute. adjectivînnăscut
ÎNNĂSCÚT, -Ă, înnăscuți, -te, adj. Care aparține cuiva din naștere, cu care se naște cineva; congenital, nativ. – În + născut (după fr. inné). adjectivînnăscut
înnăscut | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | înnăscut | înnăscutul | înnăscută | înnăscuta |
plural | înnăscuți | înnăscuții | înnăscute | înnăscutele | |
genitiv-dativ | singular | înnăscut | înnăscutului | înnăscute | înnăscutei |
plural | înnăscuți | înnăscuților | înnăscute | înnăscutelor |