înnăbuși definitie

credit rapid online ifn

înăbúș și -ésc, a v. tr. (sîrb. nabušiti, a se unfla [!], cu înț. luĭ înăduș.El înăbușă, sî înăbúșe. V. bușesc). Vest. Înăduș, sufoc, asfixiez. Fig. Reprim: a înăbuși o răscoală. V. refl. Mă înăduș: s´a înăbușit și a murit. Est. (năbușesc). Năpădesc, inund, podidesc: l-aŭ năbușit lăcrămile [!]. V. intr. Mă revărs, năboĭesc, năvălesc: rîurile, Tătariĭ aŭ năbușit. – Și înn- și înắbuș. verb tranzitivînăbuș

ÎNNĂBUȘÍ, înnắbuș, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira, a (se) sufoca. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. 3. Tranz. Fig. A potoli prin violență manifestări, acțiuni sau mișcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Își înnăbuși un geamăt (SADOVEANU). 4. Tranz. (În expr.) A înnăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. – Din în- + năbuși. verb tranzitivînnăbuși

credit rapid online ifn

înnăbușì v. 1. a nu putea răsufla: se înnăbușe aici; 2. V. năbușì. verb tranzitivînnăbușì

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiînnăbuși

înnăbuși   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)înnăbuși înnăbușire înnăbușit înnăbușind singular plural
înnăbușind înnăbușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) înnăbuș (să)înnăbuș înnăbușeam înnăbușii înnăbușisem
a II-a (tu) înnăbuși (să)înnăbuși înnăbușeai înnăbușiși înnăbușiseși
a III-a (el, ea) înnăbușă (să)înnăbușeai înnăbușea înnăbuși înnăbușise
plural I (noi) înnăbușim (să)înnăbușim înnăbușeam înnăbușirăm înnăbușiserăm
a II-a (voi) înnăbușiți (să)înnăbușiți înnăbușeați înnăbușirăți înnăbușiserăți
a III-a (ei, ele) înnăbușă (să)înnăbușe înnăbușeau înnăbuși înnăbușiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z