ÎNLĂCRĂMÁ vb. I v. înlăcrima. verbînlăcrăma
înlăcrăméz (mă) v. refl. Mă umflu de lacrămĭ: ochĭ înlăcrămațĭ. V. lăcrămez. verbînlăcrămez
înlăcrămare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | înlăcrămare | înlăcrămarea |
plural | înlăcrămări | înlăcrămările | |
genitiv-dativ | singular | înlăcrămări | înlăcrămării |
plural | înlăcrămări | înlăcrămărilor |