îngălbení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngălbenésc, imperf. 3 sg. îngălbeneá; conj. prez. 3 să îngălbeneáscă verb tranzitivîngălbeni
îngălbenì v. a (se) face galben, a deveni palid. verb tranzitivîngălbenì
ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] – În + galben. verb tranzitivîngălbeni
îngălbenésc v. tr. Fac galben: timpu îngălbenește hîrtia. V. intr. Devin galben: am îngălbenit de frică. V. refl. Devin galben: frunzele s´aŭ îngălbenit de toamnă. Devin palid: omu s´a îngălbenit de frică. verb tranzitivîngălbenesc
a se îngălbeni de frică expr. a se speria foarte tare. verb tranzitivaseîngălbenidefrică
îngălbeni | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)îngălbeni | îngălbenire | îngălbenit | îngălbenind | singular | plural | ||
îngălbenind | îngălbeniți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | îngălbenesc | (să)îngălbenesc | îngălbeneam | îngălbenii | îngălbenisem | |
a II-a (tu) | îngălbenești | (să)îngălbenești | îngălbeneai | îngălbeniși | îngălbeniseși | ||
a III-a (el, ea) | îngălbenește | (să)îngălbeneai | îngălbenea | îngălbeni | îngălbenise | ||
plural | I (noi) | îngălbenim | (să)îngălbenim | îngălbeneam | îngălbenirăm | îngălbeniserăm | |
a II-a (voi) | îngălbeniți | (să)îngălbeniți | îngălbeneați | îngălbenirăți | îngălbeniserăți | ||
a III-a (ei, ele) | îngălbenesc | (să)îngălbenească | îngălbeneau | îngălbeniră | îngălbeniseră |