îngriját, -ă adj. Vest. Îngrijorat, neliniștit. adjectivîngrijat
îngrijat a. neliniștit. adjectivîngrijat
ÎNGRIJÁT, -Ă, îngrijați, -te, adj. (Înv.) îngrijorat, neliniștit. – V. îngrija. adjectivîngrijat
!îngrijá (a se ~) (a se neliniști) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se îngrijeáză; ger. îngrijấndu-se verbîngrija
ÎNGRIJÁ, îngrijez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îngrijora, a se neliniști. – În + grijă. verbîngrija
îngrijéz v. tr. Vest. Îngrijorez, umplu de grijă. – Vechĭ. (Cant.) îngrijilivesc. verbîngrijez
îngrijat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | îngrijat | îngrijatul | îngrijată | îngrijata |
plural | îngrijați | îngrijații | îngrijate | îngrijatele | |
genitiv-dativ | singular | îngrijat | îngrijatului | îngrijate | îngrijatei |
plural | îngrijați | îngrijaților | îngrijate | îngrijatelor |