îngrijáre (rar) s. f., g.-d. art. îngrijắrii substantiv femininîngrijare
ÎNGRIJÁRE s. f. (Rar) Îngrijorare. – V. îngrija. substantiv femininîngrijare
!îngrijá (a se ~) (a se neliniști) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se îngrijeáză; ger. îngrijấndu-se verbîngrija
ÎNGRIJÁ, îngrijez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îngrijora, a se neliniști. – În + grijă. verbîngrija
îngrijéz v. tr. Vest. Îngrijorez, umplu de grijă. – Vechĭ. (Cant.) îngrijilivesc. verbîngrijez
îngrijare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | îngrijare | îngrijarea |
plural | îngrijări | îngrijările | |
genitiv-dativ | singular | îngrijări | îngrijării |
plural | îngrijări | îngrijărilor |