îngenunchere definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeîngenunchere
- Vezi aici mai multe rimeîngenunchere
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîn
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuîng
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuere
îngenunchére s. f., g.-d. art. îngenunchérii; pl. îngenunchéri substantiv femininîngenunchere
ÎNGENUNCHÉRE, îngenuncheri, s. f. Acțiunea de a îngenunchea și rezultatul ei. – V. îngenunchea. substantiv femininîngenunchere
îngenúchĭ și -chéz (vest) și -únchĭ și -unchéz (est), a -chĭá (vest) și a chéa (est) v. intr. (lat. ingenúculo, -áre; it. inginocchiare, fr. s´agenouiller). Mă pun orĭ cad în genunchĭ. Fig. Mă umilesc. V. tr. Pun în genunchĭ. Fig. Umilesc, supun, oprim: nu îngenunchĭa nicĭ chear [!] libertatea animalelor! V. încotesc și proschinitar. verb tranzitivîngenuchĭ
îngenuncheá (a ~) vb., ind. prez. 3 îngenuncheáză, 1 pl. îngenunchém; conj. prez. 3 să îngenunchéze; ger. îngenunchínd verb tranzitivîngenunchea
ÎNGENUNCHEÁ, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. 2. Tranz. Fig. A supune, a aservi. ♦ (Rar) A da în stăpânire, a închina (unui dușman). [Prez. ind. și: îngenúnchi] – Lat. ingenuculare. verb tranzitivîngenunchea
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîngenunchere
| îngenunchere | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | îngenunchere | îngenuncherea |
| plural | îngenuncheri | îngenuncherile | |
| genitiv-dativ | singular | îngenuncheri | îngenuncherii |
| plural | îngenuncheri | îngenuncherilor | |