înfundătúră f., pl. ĭ. Stradă înfundată, fundac, impas. Loc retras și ascuns. substantiv femininînfundătură
ÎNFUNDĂTÚRĂ, înfundături, s. f. Drum, stradă fără ieșire; intrare, fundătură. ♦ Loc (adâncit) care pare închis din toate părțile. – Înfunda + suf. -ătură. substantiv femininînfundătură
înfundătură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | înfundătură | înfundătura |
plural | înfundături | înfundăturile | |
genitiv-dativ | singular | înfundături | înfundăturii |
plural | înfundături | înfundăturilor |