înfofolí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfofolésc, imperf. 3 sg. înfofoleá; conj. prez. 3 să înfofoleáscă verb tranzitivînfofoli
ÎNFOFOLÍ, înfofolesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) îmbrăca sau a (se) acoperi cu (prea) multe haine groase și călduroase pentru a (se) feri de frig; a (se) îmbodoli, a (se) încotoșmăna. – Et. nec. verb tranzitivînfofoli
înfofolésc v. tr. (var. din înfofolocesc și îmboborojesc). Încotoșmănez. verb tranzitivînfofolesc
încotoșmănéz, încotoșméz, încotroșméz și încotroșnéz v. tr. (d. contoș, contuș, adică „îmbrac în contoș”. Întîĭ s´a zis *încontoșmănez, apoĭ încot-, ca´n Costantin, vulg. cotigent, îld. Constantin, contingent. V. cotoșman). Fam. Îmbrac cu prea multe haĭne. – Și îmboborojésc, îmbodolésc, înfofolésc, înhăĭburéz. V. motrună. verb tranzitivîncotoșmănez
înfofoli | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)înfofoli | înfofolire | înfofolit | înfofolind | singular | plural | ||
înfofolind | înfofoliți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | înfofolesc | (să)înfofolesc | înfofoleam | înfofolii | înfofolisem | |
a II-a (tu) | înfofolești | (să)înfofolești | înfofoleai | înfofoliși | înfofoliseși | ||
a III-a (el, ea) | înfofolește | (să)înfofoleai | înfofolea | înfofoli | înfofolise | ||
plural | I (noi) | înfofolim | (să)înfofolim | înfofoleam | înfofolirăm | înfofoliserăm | |
a II-a (voi) | înfofoliți | (să)înfofoliți | înfofoleați | înfofolirăți | înfofoliserăți | ||
a III-a (ei, ele) | înfofolesc | (să)înfofolească | înfofoleau | înfofoliră | înfofoliseră |