înfierat definitie

înfierát (-fie-) s. n. adjectivînfierat

ÎNFIERÁT¹ s. n. Înfierare. – V. înfiera. adjectivînfierat

ÎNFIERÁT², -Ă, înfierați, -te, adj. 1. (Despre animale) Însemnat cu fierul roșu; (despre semne) aplicat cu fierul roșu. 2. Fig. Osândit în public; stigmatizat. 3. (Pop.) Îmbrăcat în fier; ferecat. – V. înfiera. adjectivînfierat

înfír și -éz, a -á v. tr. (d. fir. V. răsfir). Cos prost. Ornez o haĭnă cu fir. V. intr. Încep a apărea (cîte un fir), mijesc: mustața îĭ înfira. – În nord (ca v. intr.) și a înfera, înfĭera, pop. înhera, (pin [!] confuziune cu a înfiera d. fĭer). verb tranzitivînfir

înferéz (est) și înfĭeréz (vest) v. tr. (d. fer, fĭer). Stampilez cu feru înroșit în foc, pun dangaŭa. Fig. Stigmatizez, aplic stampila infamiiĭ. V. și înfir. verb tranzitivînferez

înfierá (a ~) (-fie-) vb., ind. prez. 3 înfiereáză verb tranzitivînfiera

înfierà v. a însemna cu un fier ars: a înfiera un cal; 2. fig. a defăima, a dezonora. verb tranzitivînfierà

ÎNFIERÁ, înfierez, vb. I. Tranz. 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroșit. 2. Fig. A condamna cu toată severitatea, a osândi în public; a stigmatiza. – În + fier. verb tranzitivînfiera

înfĭeréz, V. înferez. verb tranzitivînfĭerez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînfierat

înfierat		masculin		feminin
înfierat		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	înfierat	înfieratul	înfierată	înfierata
nominativ-acuzativ	plural	înfierați	înfierații	înfierate	înfieratele
genitiv-dativ	singular	înfierat	înfieratului	înfierate	înfieratei
genitiv-dativ	plural	înfierați	înfieraților	înfierate	înfieratelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z