INDAMÍNE s.f.pl. (Chim.) Clasă de materii colorante puțin rezistente față de acizi. [< fr. indamines, sg. indamină]. substantiv femininindamine
INDAMÍNĂ, indamine, s. f. (Chim.) Colorant organic albastru sau albastru-verzui. – Din fr., engl. indamine. substantiv femininindamină
îndămî́nă, V. îndemînă. temporarîndămînă
îndemî́nă și îndămî́nă adv. (în, de și mînă). A avea îndemînă (rar) saŭ (maĭ des) la îndemînă, a avea ceva la dispozițiune, lîngă mînă, gata de apucat (banĭ, arme, cărțĭ). A-țĭ fi îndemînă, a te simți bine la trup orĭ la suflet. S. f., pl. ĭ. Vechĭ. Ocaziune, îndatorire. – Vechĭ scris și preîndemînă saŭ prindemînă: vreme prindemînă, vreme potrivită, favorabilă. temporarîndemînă
îndemănéz și -înéz, a -á v. tr. (d. îndemînă). Vechĭ. Ajut. V. refl. A te îndemîna la un lucru, a începe un lucru, a te apuca să lucrezĭ. A se îndemîna, a veni la îndemînă, a se oferi: cînd se va îndemîna prileju. – Și îndăm-. temporarîndemănez