îndurliga | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)îndurliga | îndurligare | îndurligat | îndurligând | singular | plural | ||
îndurligând | îndurligați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | îndurlig | (să)îndurlig | îndurligam | îndurligai | îndurligasem | |
a II-a (tu) | îndurligi | (să)îndurligi | îndurligai | îndurligași | îndurligaseși | ||
a III-a (el, ea) | îndurligă | (să)îndurligai | îndurliga | îndurligă | îndurligase | ||
plural | I (noi) | îndurligăm | (să)îndurligăm | îndurligam | îndurligarăm | îndurligaserăm | |
a II-a (voi) | îndurligați | (să)îndurligați | îndurligați | îndurligarăți | îndurligaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | îndurligă | (să)îndurlige | îndurligau | îndurligară | îndurligaseră |