încăpățânare definitie

încăpățînáre f. Ținere excesivă la ideile, la voința ta (îndărătnicie, obstinațiune). substantiv femininîncăpățînare

încăpățânáre s. f., g.-d. art. încăpățânắrii; pl. încăpățânắri substantiv femininîncăpățânare

încăpățânare f. îndărătnicie. substantiv femininîncăpățânare

ÎNCĂPĂȚÂNÁRE, încăpățânări, s. f. Faptul de a se încăpățâna; cerbicie. [Var.: (reg.) încăpățináre s. f.] – V. încăpățâna. substantiv femininîncăpățânare

!încăpățâná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se încăpățâneáză verbîncăpățâna

încăpățânà v. a vrea cu încăpățânare. verbîncăpățânà

ÎNCĂPĂȚÂNÁ, încăpățânez, vb. I. Refl. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ține seama de împrejurări; a se îndărătnici. ♦ (În sens favorabil) A se ambiționa într-o atitudine, pentru o idee etc. [Var.: (reg.) încăpăținá vb. I] – În + căpățână. verbîncăpățâna

încăpățînéz v. tr. (d. căpățînă). Fac încăpățînat. V. refl. Mă fac încăpățînat, nu cedez ideilor saŭ voințeĭ altuĭa. verbîncăpățînez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîncăpățânare

încăpățânare		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	încăpățânare	încăpățânarea
nominativ-acuzativ	plural	încăpățânări	încăpățânările
genitiv-dativ	singular	încăpățânări	încăpățânării
genitiv-dativ	plural	încăpățânări	încăpățânărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z