încáĭbăr, a -ăibărá v. tr. (cp. cu încaĭer și încherb. – Încaĭbăr, încaĭberĭ, să încaĭbere). Înșfac, apuc ca să bat: cînd te-oĭ încăĭbăra acuma! Încherb, înjgheb (Munt. vest): îmĭ încaibăr un venit. V. refl. Mă încaĭer: s´aŭ încăĭbărat la bătaĭe oameniĭ, cîniĭ [!]. verbîncaĭbăr
încăibărá (-réz, încăibărát), vb. – 1. A apuca, a prinde, a înșfăca. – 2. (Refl.) A ajunge la păruială, a se lua la bătaie. – Var. îngăibăra, îmbăibăra, îngăidăra, încărăba. Origine obscură. Pare să fie rezultat de la încăiera încrucișat cu carabă (cf. ultima var.), sau mai probabil cu un suf. expresiv -ura, cf. încheibăra. Nu pare posibilă explicația lui Pușcariu, Dacor., III, 671 (cf. REW 1790 și DAR), care pleca de la un lat. *incaviolāre „a închide în colivie”. Scriban admite o încrucișare a lui încăiera cu cherba. verbîncăibăra
!încăibărá (a se ~) (reg.) (-căi-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încáibăr, 2 sg. te încáiberi, 3 se încáibără; conj. prez. 3 să se încáibere verbîncăibăra
încăibărà v. 1. a apuca și a strânge tare; 2. fam. a se lua la ceartă; 3. a aduna cu anevoie: să-și încaibere și el un venit ISP. [Și închelbara, de origină necunoscută]. verbîncăibărà
ÎNCĂIBĂRÁ, încáibăr, vb. I. Refl. recipr. (Reg.) A se încăiera. – Et. nec. verbîncăibăra
încăibăra | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)încăibăra | încăibărare | încăibărat | încăibărând | singular | plural | ||
încăibărând | încăibărați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | încaibăr | (să)încaibăr | încăibăram | încăibărai | încăibărasem | |
a II-a (tu) | încaiberi | (să)încaiberi | încăibărai | încăibărași | încăibăraseși | ||
a III-a (el, ea) | încaibără | (să)încăibărai | încăibăra | încăibără | încăibărase | ||
plural | I (noi) | încăibărăm | (să)încăibărăm | încăibăram | încăibărarăm | încăibăraserăm | |
a II-a (voi) | încăibărați | (să)încăibărați | încăibărați | încăibărarăți | încăibăraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | încaibără | (să)încaibere | încăibărau | încăibărară | încăibăraseră |