ÎNCÂNTĂTÓR, – OÁRE adj. Care încântă; fermecător. [< încânta + -tor]. adjectivîncântător
*încîntătór, -oáre adj. Care te încîntă, care place mult: privighetoarea are o voce încîntătoare. Adv. A cînta încîntător. adjectivîncîntător
încântătór adj. m., pl. încântătóri; f. sg. și pl. încântătoáre adjectivîncântător
încântător a. care încântă, care place mult. adjectivîncântător
ÎNCÂNTĂTÓR, -OÁRE, încântători, -oare, adj. Care încântă; atrăgător, fermecător. – Încânta + suf. -ător. adjectivîncântător
încântător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | încântător | încântătorul | încântătoare | încântătoarea |
plural | încântători | încântătorii | încântătoare | încântătoarele | |
genitiv-dativ | singular | încântător | încântătorului | încântătoare | încântătoarei |
plural | încântători | încântătorilor | încântătoare | încântătoarelor |