încurelá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 încureleáză verb tranzitivîncurela
ÎNCURELÁ, încurelez, vb. I. Tranz. (Pop.) A prinde în curele. – În + curele (pl. lui curea). verb tranzitivîncurela
încureléz v. tr. Leg în curele. verb tranzitivîncurelez
încurelat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | încurelat | încurelatul | încurelată | încurelata |
plural | încurelați | încurelații | încurelate | încurelatele | |
genitiv-dativ | singular | încurelat | încurelatului | încurelate | încurelatei |
plural | încurelați | încurelaților | încurelate | încurelatelor |