încujbătúră f., pl. ĭ. Mold. Rar. Lucru încujbat, încovoĭetură. substantiv femininîncujbătură
încujbătură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | încujbătură | încujbătura |
plural | încujbături | încujbăturile | |
genitiv-dativ | singular | încujbături | încujbăturii |
plural | încujbături | încujbăturilor |