*crușésc v. tr. (sîrb. rut. krušiti, rus. -ítĭ, a sfărăma [!], a putrezi, d. kruh, țandură, bucățică, fărmătură. V. crihan). Mold. Trans. Tăbăcesc, dubesc. Mold. sud (și încrușésc). Spăl rufele răŭ fixînd murdăria în ele pin [!] leșie neprimenită. V. refl. și intr. (după coloarea [!] crușeliĭ). Urinez cu sînge (vorbind de vite). V. zăpresc. verb tranzitivcrușesc
încrușí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încrușésc, imperf. 3 sg. încrușeá; conj. prez. 3 să încrușeáscă verb tranzitivîncruși
ÎNCRUȘÍ, încrușesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A argăsi. – În + cruși. verb tranzitivîncruși
încrușésc, V. crușesc. verb tranzitivîncrușesc
încruși | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)încruși | încrușire | încrușit | încrușind | singular | plural | ||
încrușind | încrușiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | încrușesc | (să)încrușesc | încrușeam | încrușii | încrușisem | |
a II-a (tu) | încrușești | (să)încrușești | încrușeai | încrușiși | încrușiseși | ||
a III-a (el, ea) | încrușește | (să)încrușeai | încrușea | încruși | încrușise | ||
plural | I (noi) | încrușim | (să)încrușim | încrușeam | încrușirăm | încrușiserăm | |
a II-a (voi) | încrușiți | (să)încrușiți | încrușeați | încrușirăți | încrușiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | încrușesc | (să)încrușească | încrușeau | încrușiră | încrușiseră |